Matei 5:13-16
Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, și călcată în picioare de oameni. Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
Chemarea
Credem că fiecare credincios care a fost adus la viață prin harul lui Dumnezeu este chemat să trăiască pentru slava Celui care l-a răscumpărat. Înțelegem din Sfânta Scriptură că slujirea nu este rezervată unui număr restrâns de oameni, ci face parte din chemarea fiecărui mădular al Trupului lui Hristos, potrivit darurilor și măsurii de har primite de la Dumnezeu (Romani 12:4–8; 1 Petru 4:10).
Nu credem într-o credință pasivă sau într-o apartenență formală lipsită de implicare, ci într-o viață trăită în ascultare de Dumnezeu, în care fiecare credincios este chemat să contribuie la zidirea Trupului lui Hristos și la înaintarea Evangheliei.
În același timp, mărturisim că această slujire nu poate fi despărțită de autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea, cercetarea Scripturii nu reprezintă un aspect secundar al vieții de credință, ci o necesitate permanentă, întrucât „omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4).
Dorim ca orice formă de slujire să izvorască din părtășia cu Dumnezeu, din ascultare de Cuvântul Său și din lucrarea Duhului Sfânt.
Rugăciunea
Credem că rugăciunea ocupă un loc esențial în viața Bisericii. Ea nu este doar o practică personală, ci și o expresie a dependenței noastre de Dumnezeu. După modelul Bisericii primare, dorim să stăruim în rugăciune (Fapte 2:42), recunoscând că fără Dumnezeu nu putem avea rod spiritual și nici direcție sănătoasă în lucrare.
Prin rugăciune căutăm voia lui Dumnezeu, aducem înaintea Lui nevoile comunității, mijlocim pentru cei în nevoie și ne rugăm pentru vestirea Evangheliei.
Rugăciunea comunitară este parte firească din viața noastră ca Biserică, dar credem și că o viață sănătoasă de rugăciune începe în mod personal, în relația fiecărui credincios cu Dumnezeu.
Închinarea
Credem că Biserica există, înainte de toate, pentru slava lui Dumnezeu. De aceea, închinarea nu este limitată la un moment din cadrul întâlnirilor noastre, ci reprezintă răspunsul întregii vieți înaintea lui Dumnezeu.
Dorim ca închinarea noastră să fie autentică, în duh și în adevăr, așa cum ne învață Domnul Isus Hristos (Ioan 4:23–24), fiind centrată pe Dumnezeu, modelată de Cuvântul Său și exprimată cu reverență, sinceritate și bucurie.
Înțelegem că închinarea nu se reduce doar la cântare, ci include ascultarea de Dumnezeu, rugăciunea, mulțumirea, slujirea și o viață trăită spre slava Sa.
Trăirea principiilor biblice
După cum citim în Scriptură, înțelegem că o viață trăită după principiile lui Dumnezeu trebuie să fie o mărturie puternică pentru cei din jur. Nu este suficient doar să vorbesc despre credință, ci trebuie să o demonstrez prin fapte, căci „credința fără fapte este moartă” (Iacov 2:26). Domnul Isus ne cheamă să fim „lumina lumii” și „sarea pământului” (Matei 5:13-16), ceea ce înseamnă că mărturia noastră trebuie să fie vizibilă în toate aspectele vieții.
Părtășia
Credem că Dumnezeu a chemat credincioșii să trăiască împreună, ca mădulare ale aceluiași Trup, având nevoie unii de alții pentru zidire, încurajare și creștere spirituală (Romani 12:4–5; Evrei 10:24–25).
După modelul Bisericii primare, dorim să cultivăm o părtășie autentică, în care credincioșii cresc împreună în cunoașterea lui Dumnezeu, se sprijină reciproc, poartă poverile unii altora și trăiesc dragostea lui Hristos în mod practic (Fapte 2:42; Galateni 6:2).
Înțelegem că părtășia nu se rezumă la simpla prezență într-un loc, ci presupune implicare reciprocă, purtarea responsabilă unii față de alții și o viață de comuniune în care Hristos este în centru.
Misiunea Bisericii
Credem că Biserica este chemată de Dumnezeu să vestească Evanghelia Domnului Isus Hristos și să fie o mărturie vie în lumea în care a fost așezată.
Misiunea Bisericii nu se limitează la proclamarea Evangheliei prin cuvinte, ci se vede și într-o viață care reflectă adevărul lui Dumnezeu prin dragoste, slujire, milă față de cei în nevoie și credincioșie față de Cuvântul Său.
Dorim să fim o comunitate care nu păstrează Evanghelia doar între zidurile adunării, ci o duce mai departe acolo unde Dumnezeu deschide uși, atât în comunitatea românească din diaspora, cât și dincolo de ea.
Înțelegem că orice lucrare autentică implică dăruire, disponibilitate și uneori sacrificiu, însă credem că slujirea făcută pentru Domnul nu este zadarnică (1 Corinteni 15:58).
Despre familie
Credem că familia este rânduită de Dumnezeu, iar căsătoria reprezintă legământul sfânt dintre un bărbat biologic și o femeie biologică, așa cum această rânduială a fost stabilită de Dumnezeu de la creație (Geneza 1:27; Geneza 2:24; Matei 19:4–6).
Înțelegem că familia are un rol esențial atât în viața societății, cât și în viața Bisericii, iar modelul ei trebuie să reflecte ordinea și înțelepciunea lui Dumnezeu descoperite în Sfânta Scriptură.
Credem că relația de căsătorie reflectă, într-un mod profund, relația dintre Hristos și Biserica Sa (Efeseni 5:31–32), motiv pentru care legământul căsătoriei trebuie trăit cu fidelitate, responsabilitate și teamă de Dumnezeu.
În ceea ce privește viața și slujirea comunității, dorim să respectăm rânduiala pe care o înțelegem din Sfânta Scriptură, inclusiv în ceea ce privește responsabilitatea învățăturii publice în adunarea Bisericii (1 Corinteni 11:3; 1 Timotei 2:12–14).
Dorim ca familiile care fac parte din această comunitate să crească în dragoste, credincioșie, responsabilitate și ascultare de Dumnezeu, astfel încât să fie o mărturie frumoasă pentru generația de astăzi.
Ucenicia
Credem că ucenicia se află în centrul chemării Bisericii. Domnul Isus Hristos nu ne-a chemat doar să acumulăm cunoștințe biblice, ci să trăim ca ucenici ai Săi și să formăm, la rândul nostru, alți ucenici (Matei 28:19–20).
Înțelegem că ucenicia înseamnă creștere spirituală, ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu, formare a caracterului după modelul lui Hristos și implicare activă în viața Bisericii.
Vedem în Sfânta Scriptură că ucenicia presupune transmiterea credincioasă a adevărului biblic către alții, astfel încât aceștia să fie, la rândul lor, pregătiți să îi învețe pe alții: „Și ce ai auzit de la mine, în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții.” (2 Timotei 2:2).
Dorim să fim o comunitate în care credincioșii cresc împreună, se încurajează reciproc, se zidesc unii pe alții și învață să trăiască practic adevărurile Scripturii.
Credem că Evanghelia este menită să fie vestită mai departe, iar chemarea Bisericii este să participe la lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât și alții să ajungă la cunoașterea mântuitoare a Domnului Isus Hristos (Fapte 1:8).
Slujirea lui Dumnezeu prin implicare financiară
Credem că tot ceea ce avem vine de la Dumnezeu, iar dărnicia reprezintă o expresie a recunoștinței, a încrederii în purtarea Sa de grijă și a participării la lucrarea Sa.
Înțelegem că susținerea lucrării lui Dumnezeu, ajutorarea celor în nevoie și implicarea în răspândirea Evangheliei fac parte din viața practică a credinței (2 Corinteni 9:7; Fapte 20:35).
Dărnicia nu este privită ca o constrângere, ci ca un răspuns izvorât dintr-o inimă care recunoaște harul lui Dumnezeu.
Dorim ca fiecare credincios să înțeleagă că slujirea înaintea lui Dumnezeu poate îmbrăca multe forme, una dintre ele fiind implicarea prin dărnicie.
Astfel, Biserica Baptistă „Golgota” Linz își dorește să fie un loc în care fiecare credincios își împlinește chemarea, contribuind la zidirea Trupului lui Hristos și la vestirea Evangheliei prin orice formă posibilă, în Linz și oriunde Dumnezeu deschide oportunități de slujire. Amin!
Hristos în voi, nădejdea slavei!
Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.
Coloseni 1:26-27